Pentru friptura partea cea mai buna este piciorul din spate pana la rinichi. Carnea, neudata se parleste la flacara, ca sa se arda firele de par. Osul se sparge cu satarul in 2-3 locuri, ca sa se poata arde carnea in bucati, cand este fripta. Carnea de miel scade mult la fript; cu os isi va pastra mai bine forma. Bucata de carne se aseaza intr-o tava sau cratita potrivita cu marimea ei pentru a nu ramane loc liber in jur (altfel se va arde sosul) , se presara cu un varf de cutit de piper si un varf de cutit de boia (care se intinde cu mana la suprafata) , ca sa se rumeneasca frumos, apoi se unge bine cu untura; tava se introduce in cuptrul bine incins, unde se lasa circa 20', pana se rumeneste putin; se presara cu putina sare si in cratita se adauga 3-4 linguri de apa; din cand in cand, carnea se intoarce, ca sa se rumeneasca uniform, stropindu-se de fiecare data cu sosul din tava, care se completeaza cu apa cat este necesar ca sa nu se arda; dupa ce s-a rumenit putin, carnea se acopera, ca sa ramana mai suculenta;.....